S-ar putea spune că gradul de civilizație al unui popor se reflectă în modul în care arată băile. Nu Băile Herculane, nu băile terapeutice ci camerele care au drept scop igiena proprie. De ce? Pentru că dacă Dumnezeu s-a ascuns în detalii, atunci cu siguranță că nivelul de civilizație trebuie căutat în cele mai intime locuri.
Citeam acum câteva zile un articol pe Wikipedia despre toaletele japoneze. Există ditamai pagina (în română!!) consacrată acestor toalete, v-aș da link la ea dar nu strică să gugăliți puțin, satisfacția o să fie mai mare. Au o adevărată istorie cu toaletele japonezii, strâns corelată cu cultura lor, oricât de puțin v-ar veni să credeți. De exemplu, știați că femeile nipone se simt adeseori rușinate de zgomotul pe care îl fac când folosesc o toaletă publică și astfel trag apa de mai multe ori consecutiv, pentru a masca acest zgomot? Ei bine, s-a constatat că în acest mod consumul de apă urca la cote incredibile, astfel că mai nou s-au instalat în aceste băi publice aparate care – când le apeși – produc un sunet puternic, asemănător cu acela în care tragi apa. Așa că nu mai ești nevoită să consumi efectiv apă pentru a produce un zgomot de fond, e suficient să apeși un buton. Aparatului i s-a dat numele de… Prințesa Sunetelor. 🙂
Trec peste partea în care tot locuitorii din țara soarelui răsare pot să-și achiziționeze toalete ultra-performante, cu funcționalități multiple, de spălare după utilizare, cu jet de apă călduță etc. Super-computerizate.
Dar am vorbit prea mult despre toalete, iar băile noaste conțin mai multe compartimente. Era o vreme (în Epoca de Aur, cei care ați prins-o, mă refer evident la epoca ceaușistă) când televizorul rula 2 ore pe zi (și atunci pe un singur canal, care în 50% din timp îl proslăvea pe măritul conducător), alimentele de bază (făina, uleiul, zahărul etc) se cumpărau cu rația (nu aveai voie mai mult de o anumită cantitate pe lună de persoană), apa și curentul se întrerupeau des iar când se primea carne sau portocale la alimentară, oamenii făceau cozi de zeci de minute. Putem spune că în acea perioadă se trăia foarte rău, chiar dacă banii aveau o altă putere nu prea găseai ce să cumperi de pe ei. Iar blocurile, pentru că tot în acea perioadă s-a pus bază pe locuitul la bloc și desființarea caselor, erau toate trase la indigo, ca niște cutii de chibrituri, cu geamuri, debarale, uși, vane sau căzi de baie scoase parcă din aceeași matriță.
Ei bine, din fericire acele vremuri au trecut și azi ne putem mobila baia cum dorim. De exemplu, am văzut deja cabine de duș care arată ca cea din imagine. Comparativ cu butoaiele clasice de la țară și cu modul în care se spălau părinții noștri, eu zic că acum stăm mai bine. Adică tot în picioare stăm, cel puțin când facem duș, dar poate că acum beneficiem de un plus de igienă. Și apoi, vorba cântecului, o viață ai, de ce să n-o trăiești cu adevărat? Ei, eu o cabină din asta am în plan pentru viitor. Mai ales că, după cum se vede, sunt destul de încăpătoare pentru două persoane… 🙂
Netxplor 